Nu mor caii când vor câinii (II) – (episodul doi şi ultimul)

“Noi vrem să găsim adevărul, nu să convingem vreun adversar.” – Cicero

 

Joi, 31 ianuarie 2013, s-a încheiat o etapă în viaţa mea şi a localităţii. Instanţa dâmboviţeană s-a pronunţat sec: “Anulează ordinul prefectului numărul 349/2012 prin care se dispunea încetarea înainte de termen, a mandatului de primar al oraşului Răcari.”

S-a dat stingerea pe acest subiect. Dezamăgire maximă în tabăra abonaţilor la caietul PCR-ist…pardon USL-ist.

Livrări peste plan a medicamentelor de inimă, feţe tuciurii ascunse sub umbrelă, capete în pământ, linişte mormânt.

“Şi ce o să se întâmple?! Ne anulează instanţa un ordin…”mare şmecherie!” Ce, parcă ar fi primu’… comentau prin birouri şi chiar cafenele aristocrate liderii USL-işti, zic ei, “apolitici”.

N-a contat că 70% din populaţie a zis DA pentru primarul Marius Caraveţeanu, n-a contat că   aşa-zisa incompatibilitate se referea la mandatul trecut, n-a contat că noul mandat a început fără nici o restricţie, n-a contat legea, ci legea junglei în care urşii încearcă să facă regulile după bunul plac.

Numai că nu suntem totuşi în junglă ci într-o ţară democratică, membrii ai UE (suntem cetăţeni europeni…şi avem drepturi) în care justiţia (încă) funcţionează. Aşa e. “S-a făcut dreptate. Până la capăt!” Şi cei care doreau să vorbească despre Marius Caraveţeanu ca despre “fostul primar”, mai au de aşteptat. Destul de mult. Sau pot inventa o nouă demitere. Totul este posibil. Pentru câţiva amatori de funcţii publice “visul frumos s-a spulberat!”

Începuseră pregătirile pentru alegeri. Se ascuţeau săbiile, se pregăteau afişele, candidaţii (unu şi unu) din localitate sau proveniţi (din localităţile vecine), se antrenau. Erau mai “prezenţi”, mai activi, “mai populişti” ca în trecut.

Răcăreni vi se pregăteşte ceva!

Candidaturi surpriză. N-a fost să fie…şi buzele încep a se umfla pentru că…”visul frumos s-a   spulberat!”

Cred că visau “cai verzi pe pereţi”.

Spuneam că s-a încheiat o etapă. Bilanţul este pozitiv. Am văzut în această perioadă susţinerea de care mă bucur. Manifestată “on-line” şi “faţă în faţă”. Am văzut schimbări radicale de poziţie, am văzut “gunoaie” care pluteau în derivă în apele tulburi ale incertitudinii. Am văzut lacrimi sincere ce transmiteau forţă dar şi emoţie. Am simţit strângeri de mâini calde, dar şi răceala rânjetului ironic. Totul e bine când se termină cu bine!

Am încheiat această etapă mai puternic, mai încrezător, mai ambiţios, cu adrenalina necesară continuării proiectelor începute şi accesării altora noi.

Să nu se înţeleagă că în această perioadă am stat degeaba. În ciuda vremurilor nu tocmai prielnice, proiectele merg înainte. Şi dacă ne referim la cele mai importante – apă, canal, drum, vă asigur că 2013 “demarează” în forţă. De curând am semnat contractul de execuţie pentru circa 20 km din cei 30 neasfaltaţi care îi mai are localitatea. Dacă totul decurge conform graficului, când răsar ghioceii, utilajele revin în localitate. Iar la toamnă, numărăm…bobocii şi numărul de km asfaltaţi. Poate la apariţia acestui număr de ziar (foarte aşteptat din câte simt), o nouă investiţie a sosit în Răcari. O să vedem în numărul următor. Tot ce pot să vă spun este că se referă la apă şi canal şi numărul de km este destul de mare.

Nu opoziţia mă sperie, dimpotrivă, răutatea unora, apucăturile bolşevice ale altora, dorinţa imensă de a face rău celui de lângă tine. Nu-mi doresc decât să fim lăsaţi în pace, să ne facem  treaba pentru care am fost trimişi în primărie. “Bucuroşi le-om duce toate”…dar ar fi bine să fie pace, nu război, în politica dâmboviţeană. E bine să renunţe la băţ, cei care-l tot bagă prin gard sau în spiţe la bicicletă. Pe lângă frunza tăiată la câini, ar fi bine să-şi găsească şi o altă preocupare. Le dorim succes.

Dacă la răsăritul ghioceilor ne dorim ca utilajele de asfaltare să revină precum păsările călătoare în localitatea noastră, când vor înflori tufănelele ne dorim să sune clopoţelul la noua şcoală Ghergani, un proiect de suflet aşteptat de foarte multă lume, dar care a     trebuit să răzbată prin hăţişul birocratic românesc dar şi european.

Şi apropo de ghiocei…vor răsări curând, semn că primăvara a sosit. Haideţi împreună să continuăm ceea ce am început cu ceva vreme în urmă, vis-a-vis de gospodărirea localităţii. Tot vorbeam de flori…să plantăm o floare, un pom, să semănăm iarbă, să curăţăm şanţul, să desfundăm podeţul, astfel încât în dreptul gospodăriei noastre să fie frumos. Şi dacă fiecare în dreptul lui se îngrijeşte de curăţenie, toată localitatea noastră va deveni mai curată, aşa cum ne-o dorim mare parte din noi. Am făcut multe în ultimii 4 ani, dar mai sunt multe de făcut. Spor la treabă şi să nu uitaţi că şi în acest an, concursul “Cea mai frumoasă gospodărie” continuă lunar, iar la sfârşit de an, vine Moş Crăciun cu premiul cel mare – unelte agricole – atât de necesare în gospodărie. Să nu credeţi că n-am avut solicitări “de-o roabă” şi de la cei fără podeţ, cu buruieni cât gardu’, motivând că “ce,… el nu plăteşte impozit?”.

Stimate domn, pe lângă faptul că nici impozitul nu l-aţi plătit, premiul este pentru gospodari, nu pentru leneşi care aşteaptă ca primăria să le facă şanţul. Aviz amatorilor!!!

***

Cum până acum n-am scăpat nici o investiţie care putea fi făcută în Răcari din diversele surse de finanţare, aşa ne dorim şi de acum încolo să facem.

Cu ajutorul bunului Dumnezeu mergem înainte pentru binele localităţii, pentru că   “Împreună suntem o forţă.”

Chiar dacă în ultima vreme “Ziarul Primăriei Răcari” a apărut cu întârziere, din motive obiective (turbulenţe pe scena politică şi administrativă a localităţii), vom continua să poposim din nou în fiecare casă şi nu numai, astfel încât scopul acestei tipărituri să fie menţinut. Informarea ta, cititorule, transparenţa în privinţa activităţii din cadrul executivului şi a Consiliului local Răcari vor continua să fie priorităţi în relaţia cu cetăţeanul.

Aşteptarea cu ardoare a presei locale, procentul mare de aprecieri la adresa acesteia, ne obligă să mergem mai departe…chiar dacă avem şi “cititori” pe diagonală, care sunt nemulţumiţi de orice mişcă în jur: “ce ne trebuie ziar, ce ne trebuie sală de sport, ce ne  trebuie şcoală etc.”

Nemulţumiţi sau “dezamăgiţi” de serviciu se găsesc oricând şi oriunde.

Dar dacă-i întrebi ce ar trebui, ridică din umeri. Să-i ignorăm pe cârcotaşii de serviciu şi să ne vedem de treabă. Oricum, devin din ce în ce mai supăraţi pentru că apar noi impozite, noi taxe, mărirea pensiei întârzie, “trenuleţilii noastre” tot “se vinde”, numărul de şomeri e în creştere şi astea sunt doar câteva aspecte din viaţă apărute în ultimile luni. Să sperăm că surprizele se vor opri aici cu toate că mă îndoiesc, mai ales după ieşirile gen  “Pinocchio” ale unor lideri aflaţi vremelnic la cârma ţării.

Revenind la etapa de curând încheiată, le mul]umesc celor care mi-au fost alături şi care nu şi-au pierdut încrederea în mine, chiar şi celor care la prima adiere de vânt sau rafală de furtună au băgat capul în nisip sau mai mult decât atât, au “traversat strada.” Din fericire, cei din urmă au fost puţini, dar m-au ajutat să fac ordine în agenda telefonului.

Cei mulţi rămân statornici şi gesturile unora au creat emoţii imense. Nu prezenţa în sala de judecată îmi umezea ochii ci unele cuvinte de încurajare, rostite faţă în faţă sau pe diverse căi, cuvinte rostite din inimă pentru inimă.

În faţa acestora mă înclin şi-i asigur de toată consideraţia mea.

Vă mulţumesc dragii mei, continuăm împreună pentru că numai “Împreună suntem o forţă!”

În adevăr, cei ce gândesc rău se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie. (Proverbele 14:22)

Până data viitoare, să auzim numai de bine.

Al dumneavoastră,

Marius Caraveţeanu,

primarul

(demis de PSD şi repus în funcţie de instanţă)

oraşului Răcari.

mcaraveteanu@yahoo.com