“Cei care au privilegiul de a ști, au datoria de a acționa.” – Albert Einstein
2016. Un an cu puternică încărcătură electorală. În iunie au fost aleși cei care vor conduce destinele autorităților locale și județene în umătorii patru ani. În decembrie, 11, (cifra fatidică?!) au fost aleși reprezentanții poporului în Parlamentul României.
PSD câștigă detașat aceste alegeri, probabil va forma noul guvern. Alegeri desfășurate în condiții foarte bune, atât ca vreme cât și ca legalitate. Cinste cui le-a organizat!
La așa scor nu poți decât să-i feliciți pe învingători și să le urezi succes în îndeplinirea programelor electorale, nu puține la număr, dar greu de realizat.
La mai puțin de două zile de la aflarea rezultatului apar primele ezitări în aplicarea programului. Este ceva care îmi scapă.
Campaniile electorale sunt recunoscute ca perioade pline de exagerări, chiar mizerii, minciuni. Vezi SUA. Am participat la câteva campanii electorale, dar, parcă, ultima le-a întrecut pe toate. Câte mizerii și exagerări mi-a fost dat să aud. Dar așa este poate tactica: spune-i omului ce vrea să audă și nu ce ar trebui!
Primul semnal a venit în vară, când un coleg mă avertiza că adversarii politici, și nu numai, folosesc aceleași tactici: Ce nu-ți convine? Asfaltul este prea îngust! Votează-mă și dacă ies primar îl lățesc cu 1 m! (chiar dacă intră în șanț).
Ce doleanță ai? Am multe amenzi de plătit! Nici o problemă!
Votează-mă și dacă ajung primar te scutesc! (chiar dacă era atributul exclusiv al instanței judecătorești de a anula amenda)
Ce te doare, mamaie?! Nu mi-a dat primarul ajutor: zahăr, ulei de la Uniunea Europeană! Votează-mă, ies primar și ți le aduc acasă! (chiar dacă există un plafon maxim al veniturilor stabilit de lege).
Și exemplele pot continua. Cu siguranță vor fi negate. Nu mă surprinde!
Promisiunilie au continuat și în Decembrie, “Moșu” a venit mai devreme încărcat cu daruri… otrăvite.
Dar a trecut și campania electorală și mizeriile continuă. “N-ai fost cu noi, ești dușmanul nostru!”
Spunea bine Cristian Tudor Popescu: ne-am întors în anii ’90. Din punct de vedere al promisiunilor și al comportamentului unor leaderi.
“Cu 26 de ani în urma, PSD, numit atunci FSN, câștiga alegerile cu un scor zdrobitor și un program cât se poate de asemanător cu cel care i-a
asigurat o victorie detașată duminica trecută.
Concurenții lui Ion Iliescu erau atunci Ion Rațiu și Radu Câmpeanu. Unul venea de la Londra, celălalt de la Paris. Ei erau străinii, cei care nu mâncaseră, ca noi, salam cu soia și vroiau acum să ne ia țara, țărișoara noastră. FSN avea o propagandă directă și clară: aștia de afară vor înapoi pământuri, clădiri și păduri, românașii patrioți vor fi scoși din case, aruncați în stradă și vor rămâne șomeri, căci fabricile vor fi ale capitaliștilor din Vest.
În schimb, dacă va câștiga Iliescu și feseneul, România va fi țara laptelui și a mierii, în care creșterea salariilor și a pensiilor nu mai poate fi oprită, la fel scăderea impozitelor, și toată lumea va avea loc de muncă, banane și desene animate.
Acum, PSD apară țara să nu cadă în mâinile lui Cioloș, Soroș, Bruselu și a coalițiilor lor; aidoma FNS-ului, dă din gură bani la oameni, fără număr.
Atunci, liberalii și țărăniștii au crezut ca or să câștige alegerile doar făcându-i în fel și chip comuniști pe Ion Iliescu și ai lui. „Alungați lupii!” a fost sloganul de campanie al liberalilor lui Câmpeanu.
Liberalii lui Gorghiu, sau, mai exact, ai lui Iohannis, n-au avut nici ei mai multă imaginație: după ce și l-au lipit pe frunte cu scuipat pe așa-zisul apolitic Cioloș, singura lor idee de campanie a fost: „Votați-ne pe noi, că altfel vin PSD-ul și penalii!“.
Iar electoratul a răspuns așa: Bine. Dar altceva decât să ne apărați de PSD mai știți?
Și așa, cei 6 milioane de votanți Iohannis din 2014 s-au redus la milionul și jumătate de votanți PNL la Cameră sau Senat din 2016. Dacă s-ar fi gândit bine (sau simplu, gândit) șefa Gorghiu, câte dintre zisele voturi pro Iohannis au fost, de fapt, voturi anti Ponta, ar fi înțeles, poate, că votul anti nu există în timp și e posibil să se transforme rapid în anti-anti.
Aceste alegeri au demonstrat că România se găsește în aceeași stare politică și morală ca în anul 1990 – 26 de ani par să fi trecut degeaba. Dar și mai rău arată altceva: mulți dintre votanții de astăzi erau copii sau adolescenți în 1990. Cum e posibil ca
aceleași tipare de propagandă și manipulare să prindă nu la niște oameni buimaci, abia ieșiți din comunism și neieșiți vreodată din țară, cu acces la o singură
televiziune, trăind în zone urbane, angajați în sectorul privat, mulți dintre ei des vizitatori sau locuitori ai Occidentului?
O spun, oricât mi-ar fi de jenă, că răspunsul e în genă.” (Cristian Tudor Popescu – Alegerea României)
Nu trebuie generalizat. Am întâlnit, la fiecare scrutin electoral, tineri care ne-au uimit prin gândirea lor. “Jos pălăria!”.
Cu regret o spun că, în anii ’90, deși depășisem vârsta majoratului, am fost un tânăr
manipulat: “Abia ieșit din comunism, neieșit vreodată din țară, cu acces la o singură televiziune”
Regăsesc astăzi asemănări de comportament ale unor leaderi de parcă ar fi rude. Amenințări, jigniri, promisiuni deșarte, minciuni. Oare 26 de ani să fi
trecut degeaba?! Aprecierea lui Brucan să fi fost chiar și ea depășită!?
Am regăsit și un mare dezinteres față de viața politică, față de etapa electorală. Greu de înțeles din postura mea. Dar poporul are întotdeauna dreptate. Dar nu, “Vox Populi, Vox Dei” Și aici avem de a face cu o dezinformare.
Manipularea și minciuna provin dintr–o scară a vieții “extrem de veche și foarte puțină lume știe că, spre exemplu, zicala “Vox Populi, Vox Dei! “ reprezintă doar patru cuvinte scoase dintr-un context mai larg, care prin lipsa frazei originiale, au căpătat semnificația expusă.
Bucata întreagă aparține lui Alcuin din York profesor, teolog, învățat englez, într-o scrisoare pentru Carol Cel Mare, care spune “Nec audiendi qui solent dicere, Vox Populi, Vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit”, adică: “Nu ascultați celor care pretind că Vocea Poporului este Vocea lui Dumnezeu, pentru că vacarmul maselor este întotdeauna apropiat nebuniei!” Un descurcăreț a remarcat ce i-a convenit din întregul context și a popularizat cele 4 cuvinte care au devenit, astfel, cea mai banală propoziție rostită vreodată de politicienii români de 25 de ani încoace. Născută din manipulare, zicala “Vox Populi, Vox Dei!”, care culmea se vrea dictonul principiului democratic, continuă și azi să manipuleze și să facă victime în rândul cetățenilor unui popor de bună credință”
Orice asemănare cu zilele noastre este pură ficțiune. Sau nu!
În rest noi să fim sănătoși “Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război!”
Să-l așteptăm pe Moș Crăciun la Răcari, care, din păcate, anul acesta vine mai sărac la copiii din Răcari, prin “grija” mai marilor județului, care au alocat pentru echilibrarea bugetului local cifra “0”. “Bine că nu au tăiat-o în patru!”. Răzbunare pentru că primarul orașului Răcari nu vrea să stea la masă cu minciuna, dezinformarea și ipocrizia. Probabil ghetuțele copiilor lor sunt pline, ale celor din Răcari mai puțin contează. “Votarea” a trecut. Minciuna a învins. “După noi potopul!”
Dragi copii, nu o să stăm cu mâna întinsă la cei fără suflet și o să-l rugam pe “Moșu’” să fie la fel de generos ca până acum!
Mă aștept să-l reclame și pe Moș Crăciun că n-are pălărie. “Mare ți-e pădurea, Doamne!”
În rest noi să fim sănătoși!
Vorba cuiva: Un an a trecut, mai sunt trei!
Până data viitoare, să auzim numai de bine!
Marius Florin Caravețeanu,
Primarul orașului Răcari.
mcaraveteanu@yahoo.com
PS. Vin Sărbătorile!
Vă doresc, dragi răcăreni, să vă bucurați de ele! Să aveți sănătate și liniște în casă!
Lăsăm în urmă un an, privind cu încredere la 2017! Să ne revedem cu bine mai înțelepți,
mai încrezători!
Gustați şi vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
(Psalmii 34.8)