“Nu pot schimba direcția vântului, dar pot schimba poziția velelor astfel încât să ajung întotdeauna la destinație.”Jimmy Dean
Din nou la școală!
Pentru o mare parte dintre noi, cel mai frumos anotimp rămâne toamna. Colorit impresionant, temperaturi plăcute, pregătiri pentru iarnă. Fiecare cu farmecul ei. La jumătatea lui septembrie se mai adaugă un motiv de bucurie. Porțile școlilor se deschid pentru cei care doresc să pătrundă în tainele cunoașterii. După o vacanță binemeritată și o vară fierbinte, în răcoarea toamnei școlile prind viață. Cu energia acumulată în etapa ce tocmai s-a încheiat, elevii pășesc pragul școlii și își manifestă bucuria reîntâlnirii cu școala, dascălii, colegii, în diverse forme, unele prietenoase și chiar gingașe, altele cu o notă, de cele mai puține ori, ce-i drept, de o ușoară agresivitate, din dorința de a fi “cool”.
Dascălii, răbdători și încrezători, privesc “ostilitățile” și încearcă ,pas cu pas, să concentreze energia spre noutățile anului școlar.
Începem noul an școlar în condiții bune ,chiar dacă ,pe ici pe colo, ar mai fi trebuit insistat, astfel încât elevii ,,și nu numai, să găsească condiții ideale de desfășurare a procesului de învățământ.
Cu cele două unități școlare cu care ne mândrim, alături de celelalte, reabilitate, putem spune că suntem în măsură să asigurăm un climat favorabil orelor de curs.
Poate nu întâmplător, la deschiderea anului școlar 2016-2017, am fost onorați de prezența Inspectorului Școlar General, profesor Ion Sorin , a Ministrului Secretar de stat, profesor Monica Cristina Anisie, și a deputatului Cezar Preda. Școala răcăreană se bucură de respect, chiar dacă mai avem mult de muncă în toate domeniile. Mă refer aici la infrastructură, corp didactic, elevi. Nu cred că este onorant pentru un dascăl să ignore activitățile extrașcolare de la care elevii, și nu numai, pot afla, uneori, mult mai multe lucruri decât la o oră de curs.
Anul acesta s-au implinit 200 de ani de la nașterea lui Ion Ghica.
Acest moment ar fi trebuit să facă neîncăpătoare curtea școlii care poartă numele marii personalitati , o scoala in care multe cadre didactice isi desfașoara activitatea , activitate prin intermediul careia , lunar, contribuie la bunăstarea familiei.
N-a fost să fie. Concluziile?!! Ușor de identificat, mai greu de îndreptat, chiar dacă “cine nu-și cunoaște istoria, nu poate avea pretenții mari de la viitor.”
Pentru elevi, la vârsta lor, cu mici excepții, este greu să înțeleagă istoria dacă nu sunt ajutați, stimulați, impulsionați.
Dar dacă ne mulțumim cu un “selfie” având în spate școala nouă, o parte din ea construită de familia Ghica, și contabilizăm “like-urile” primite și ne deranjează invitația la o lecție de istorie în aer liber, suntem departe de așteptările înaintașilor noștri. Dacă mai contează!
Investițiile în infrastructura școlară vor continua: Școala Răcari, Grădinița Răcari și Școala Colacu urmează să capete o nouă înfățișare. Proiectele sunt gata. Așteptăm deschiderea sesiunii de finanțare și vom răspunde prezent. Așteptăm de ceva vreme. Unde o fi “frâna”, nu știu. Unii zic la tehnocrați, alții la politicieni, alții la eșalonul doi. Vom trăi și vom vedea, școala ne-o vom apăra!
Mai sunt “colegi” care mai scriu pe la minister: anonim și uneori cu pseudonim: adela, coțofana, bărzăunul, etc. Printre rânduri poate strecoară și întrebarea: Când? Când se va deschide sesiunea de finanțare, nu cea de bârfă. Asta e deschisă permanent.
Nu credeam că un proiect cum este școala Ghergani poate aduce și doza de antipatie. De ce la Ghergani și nu la Răcari?” Atât de simplu. La Școala Răcari abia se finalizase o investiție cu fonduri de la Ministerul Educației , iar Școala Ghergani era pe cale de dispariție. Cu un efort susținut, de aproape 8 ani , a reînviat din propria-i cenușă și a devenit cea mai frumoasă școala din țară.
“Nu e nici la Berlin, Paris, sau Viena, nu e nici la București, Cluj sau Timișoara. Unde credeți ca se află această școală? La Răcari, un orășel de 7000 de locuitori din județul Dâmbovița! Pe lângă scandaluri politice, știri negative, drame, tragedii sau cancan-uri, românii trebuie să vadă și lucruri bune. Oameni aleși în funcții publice lucrează în folosul comunității lor”. Semnează un om umblat prin lume și care a văzut multe….. școli.
Proiectele aflate în așteptare , cu șanse mari de a fi implementate în următorii ani, sunt
convins că se vor bucura de aceeași apreciere din partea oaspeților.
Proiectele nu sunt ușoare, nici ieftine, se vor întinde pe parcursul a câțiva ani din momentul depunerii. Experiența celor precedente ne spune că va fi mult de muncă. Dar asta fiind menirea noastră, să lăsăm ceva în urmă, nu avem timp să ne văităm. Și satisfacția este imensă la final de proiect, dar mai ales atunci când sună clopoțelul în mijlocul lui septembrie și suntem înconjurați de beneficiarii finali ai muncii noastre.
Tot legat de Școala Ghergani, exista și încă mai există temerea (și a mea, recunosc) că elevii din această școală nu vor avea grijă și respect față de investiția realizată.
Ghinion! N-a fost să fie! Și mă bucur pentru acest lucru. Și-i felicit pe cei care, “au pus umărul” ca Școala Ghergani să păstreze aspectul din prima zi.
200 de ani de la nașterea lui Ion Ghica, cifră rotundă care nu putea trece neobservată.
14 august 2016, o primă lecție de istorie oferită de invitații noștri , cu ocazia Zilei orașului Răcari: profesor Băsceanu, preot Vlada, deputat Plăiașu, profesor Mitru.
11 septembrie, chiar dacă zi fatidică la nivel internațional, a însemnat o altă lecție de istorie. Pe urmele lui Ghica am pășit cu emoție spre capela familiei, răspunzând astfel invitației doamnei Irina Bossy Ghica, de a participa la multașteptata lansare a monografiei “Domeniul lui Ion Ghica de la Ghergani”, autor Ruxandra Beldiman. Mă înclin în fața acestui gest care include încă o dată, dacă mai era nevoie, localitatea Ghergani în cărțile de istorie.
„Toată lumea dorește să vadă Gherganii. Doi sau trei vizitatori care au venit să ne vadă au povestit minunății și minunății, iar lumea vorbește în oraș despre bunul-gust, simplitatea și frumusețea micii noastre așezări de la țară.” (Ion Ghica către Alexandrina, Ghergani , 1807)
Ghergani, localitatea natală. Școala Generală “Ion Ghica”, locul unde m-am format. Respect!
Mă bucur că , după ani de așteptări , din cauza unui subiectivism mai mult sau mai puțin evident, Domeniul Ghica a revenit familiei. În monografia care se va (re)scrie peste 100 ani va apărea, probabil, și documentul de retrocedare ce îmi poartă semnătura.
Un act de dreptate, de normalitate. Istoria va stabili cât de important.
“Trăind cu ferma hotărâre de a putea inaugura conacul restaurat (măcar parțial) în 2019, odată cu împlinirea a 150 ani de la începutul lucrărilor de modernizare de Ion Ghica, singurul meu regret este că tatăl meu, trecut la cele veșnice în noiembrie 2015 și care, astăzi, ar fi împlinit 92 ani, nu va putea fi prezent pentru a-și vedea Gherganiul reînviat!…. Astfel, i-aș fi putut răspunde la întrebarea cu care își încheie manuscrisul din 1994: “Where is lovely Ghergani!?”… Irina Bossy Ghica Boulin – 24 august 2016
“Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.“ (Nicolae Iorga)
Al dumneavoastră, Marius Florin Caravețeanu, Primarul orașului Răcari
www.mariuscaraveteanu.ro
„Aşa a vorbit Domnul oştirilor: ‘Faceți cu adevărat dreptate şi purtați-vă cu bunătate şi îndurare unul față de altul.“ (Zaharia 7.9)