Rezultatul obţinut în urma scrutinului din 10 iunie 2012 mă obligă să încep acest articol cu mulţumiri adresate locuitorilor oraşului Răcari, care în proporţie de 70% au ales calea continuităţii şi nu a întoarcerii în întuneric.
O participare la vot de peste 80% denotă un simţ civic ridicat, regăsit şi renăscut în rândul alegătorilor din Răcari.
Toate acestea mă obliga şi-mi dau forţa şi curajul de a merge mai departe, astfel încât proiectele începute să fie finalizate şi noi şantiere să apară în Răcari, în ciuda vremurilor nu tocmai prielnice din punct de vedere financiar. Dar aşa cum am spus-o de mai multe ori, “împreună suntem o forţă!”. Şi această forţă a fost de neînvins, chiar dacă un anumit val politic, din păcate contrar bunului mers al localităţii şi al judeţului, s-a abătut şi peste localitatea noastră, “Ca trestia ne-am îndoit, dar nu ne-am rupt!” spunea Vlahuţă despre încercările poporului român.
Din fericire, nici măcar nu ne-am îndoit.
Am rămas drepţi, cu privirea înainte, privind în ochi pe oricine. Nu ne-a fost ruşine nici cu realizările, nici cu partidul, nici cu echipa cu care am venit în faţa alegătorilor. Şi rezultatul a fost pe măsură, chiar dacă întotdeauna e loc de mai bine.
Respect poziţia majorităţii celor 30% care nu au avut încredere în mine şi în echipa mea din diverse motive; unele obiective, altele încărcate de un mare subiectivism. Spun a majorităţii, pentru că nu pot fi de acord cu toţi.
Nu pot respecta pe “vânzătorii de neam şi ţară”, pe trădători, pe cei care au încercat denigrarea activităţii mele, pe cei care-şi încercau plămânii într-o goarnă răguşită, confundând spaţiul public cu islazul din spatele casei şi colegii de partid cu o turmă de animale nevinovate; pe cei care în schimbul “iertării la caiet”, au uitat prea repede cum era să ai praful în casă în permanenţă, apa în curte suficient să foloseşti barca, iar tensiunea la reţea cât să aprindă un bec, gen lumânare.
Cum de unii semeni se pot vinde aşa ieftin?! Şi cui?! Tocmai celui care le crease “confortul” unui drum pietruit, cu piatră de calcar şi la fiecare trecere a unui vehicul, fie el şi hipic, un nor alb uriaş se ridica şi transforma zona într-o mică, “Copşa mică”!
Mă înclin celor, foarte mulţi de-altfel, care nu s-au lăsat influenţaţi de metodele bolşevice de câştigare a alegerilor; pâine mai ieftină livrată din portbagajul maşinii, fabricată printr-un garaj părăsit, licori de diverse culori şi arome din categoria, “ultimul drum”; cozonaci expiraţi, promisiuni populiste, fluturaşi denigratori, hârtii valorice de diferite culori, zvonuri care mai de care îndreptăţite, au fost doar câteva dintre metodele folosite de adversarii politici.
Invitaţiile repetate la o dezbatere publică pe problemele localităţii au rămas şi astăzi fără răspuns.
Distrugerea materialelor electorale mi-a lăsat un gust amar, mai ales că, la început de campanie am propus un pact de neagresiune în ceea ce priveşte afişajul electoral. Orice minune ţine trei zile! Am sperat că înţelegerea o să dureze 30 de zile. M-am înşelat! Încă din primele zile de afişaj, bande organizate de trepăduşi politici, plătiţi cu doi arginţi, traversau localitatea şi ca termitele distrugeau tot ce întâlneau în cale. Ce folos!
Localnicii oraşului Răcari au sancţionat şi acest act de vandalism, care-i recomandă pe autorii unor perioade negre din istoria omenirii.
Normalitatea a învins, goarnele au amuţit, “vuvuzelele politice au luat o binemeritată pauză” de 4 ani, timp suficient să respire în voie aerul curat al libertăţii.
Votul acordat consilierilor propuşi de diverse partide, de către cetăţeni, a dus la crearea unei majorităţi în cadrul consiliului local; astfel, structura acestui for legislativ local va avea în componenţă 9 consilieri PDL, 5 USL şi 1 consilier PP-DD.
Sper că această echipă să lucreze numai în sprijinul cetăţenilor şi nu al unor directive de partid.
În acest context, mulţumesc membrilor fostului consiliu local, alături de care, timp de 4 ani, am pus în operă proiectele iniţiate ale executivului, chiar dacă de cele mai multe ori ordinul primit de la, “judeţeana de partid” suna altfel: votaţi împotriva proiectelor primarului, de parcă acestea nu erau ale cetăţenilor. Cu toate aceste ordine, colaborarea primar – consiliu local a fost foarte bună, cu unele mici excepţii. Ce ar fi însemnat şedinţele fără abţineri… Prea multă monotonie, prea părea totul aranjat cu o zi înainte. Şi cum zice o vorbă din popor: “pădure fără uscături nu există”, aşa le aveam şi noi pe ale noastre. Dar şi acestea sunt bune uneori. Gândiţi-vă că nu putem aprinde focul (chiar al unei bătălii politice) fără vreascuri.
Le mulţumesc tuturor celor care nu au uitat de jurământul depus cu mâna pe Biblie şi Constituţie şi au respectat voinţa cetăţenilor şi nu pe cea a unui “vânzător de putini de brânză, pe sub mână”, care astăzi, din fericire, pentru politica dâmboviţeană a fost scos la pensie, sper pentru o perioadă nedeterminată şi nerevizuibilă.
A făcut prea mult rău societăţii româneşti, în general şi acelei dâmboviţene, în particular, ca să mai poată scoate capul multă vreme de acum încolo.
Unda de şoc a răului nu avea cum să ocolească oraşul nostru, personajul sinistru fiind autorul moral al destituirii conducerii liceului, poate cea mai performantă din istoria postdecembristă a localităţii şi înlocuirea acesteia cu o vuvuzea politică, suflător în goarnă, lipitor de afişe, distribuitor de materiale propagandistice de toate felurile, autorul menţinerii şcolii răcărene în groapa de gunoi a învăţământului dâmboviţean, atât la propriu cât şi la figurat, posesor de calificativ NESATISFĂCĂTOR, singurul de altfel din şcoala Răcari.
În ultima corespondenţă purtată cu conducerea Inspectoratului şcolar le-am reamintit aceste lucruri.
Că autorul moral al dezastrului învăţământului dâmboviţean nu mai există (Ole, ole, ole/Neluţu nu mai e!) şi că susţin pentru această funcţie o persoană certată cu toate legile, mai ales cea a bunului simţ. La ora când scriu aceste rânduri, doamna inspector general lecturează de zor la scrisorică, tună şi fulgeră dându-şi seama ce gafă a făcut.
Sper să aibă suficientă demnitate (oare?!) să-şi recunoască greşeala şi să colaboreze instituţional cu adevărata conducere numită legal de către consiliul de administraţie şi pentru cunoştinţa publicului nici unul din noua echipă nefiind membru de partid.
Sper în revenirea la normalitate, la o colaborare desăvârşită între şcoală şi administraţia publică locală, astfel încât procesul de învăţământ să nu aibă de suferit cum au avut copiii pe 1 Iunie, când nu au fost lăsaţi să-şi sărbătorească ziua. Ce inimi haine au avut unii tovarăşi în acea zi! Dumnezeu şi istoria-i vor judeca. O merită din plin!
Se naşte întrebarea: dacă ar fi alegeri în decembrie o să-i interzică Moşului să vină la copii, aşa cum o face de ceva vreme? Ar fi în stare unele minţi bolnave să facă pană la trăsură sau să împuşte renii! şi renii se împuşcă, nu-i aşa?!
Sau poate o să dea o ordonanţă de urgenţă să interzică accesul Moşului în România. Totul e posibil, chiar dacă va fi atacată la Curtea Constituţională, nu le pasă. Sunt mai presus de lege. Pentru ei CCR nu există, nu există lege. Poate doar Marea Adunare Naţională. Să fie o asemănare?! Sau o întâmplare…
Sper să ne transformăm din spectatori în luptători până când nu va fi prea târziu.
Sper ca anul şcolar să înceapă mângâiat de soarele blând al toamnei şi nu biciuit de ilegalităţile şi abuzurile fără precedent care bântuie de ceva vreme societatea românească.
Până data viitoare
S-auzim numai de bine,
“Şi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8)
Marius Florin Caraveţeanu, primarul oraşului Răcari.
mcaraveteanu@yahoo.com