Macul are o lungă asociere cu “Ziua memoriei”. Dar cum a ajuns această floare roşie un simbol atât de puternic al sacrificiilor făcute în războaie?
Distrugerile aduse de către războiul Napoleonián la începutul secolului 19 a transformat câmpurile goale în câmpuri de maci roşii ca sângele, care creşteau în jurul corpurilor soldaţilor căzuţi.
La sfârşitul anului 1914, câmpurile din nordul Franţei au fost din nou spaţiul de bătălie în primul război mondial, care a făcut ravagii în inima Europei. Imediat ce conflictul s-a terminat, macul era singura floare care creştea pe aceste câmpuri de bătălie.
Acesta a fost sursă de inspiraţie şi dedicarea a două femei care au promovat în acest fel “Floarea Memoriei” ca mijloc prin care fondurile ar putea fi strânse pentru a sprijini pe cei care au nevoie de ajutor, mai ales militari și civili care au rămas cu suferințe fizice și psihice, ca urmare a războiului.
Macul a ajuns să reprezinte sacrificiul suprem făcut de către camarazii de luptă şi a devenit repede un simbol durabil al amintirii celor care au murit în războaie.
Simbolul este purtat în piept, în fiecare an, pentru amintirea şi comemorarea bărbaţilor şi femeilor care şi-au servit cu onoare ţară.
Aceasta este povestea despre cum a devenit macul rosu cunoscut ca un simbol la nivel internațional de aducere aminte a celor căzuţi pe front.