Decembrie – vin sărbătorile!
“Piatra de încercare a caracterului omenesc este timpul.” Menandru
Decembrie 2015. Vin sărbătorile de iarnă. Se încheie un an plin de activități. Tocmai ce a trecut prin localitate Moș Crăciun, încărcat cu daruri pentru copiii cuminți. Aproape toți au fost cuminți și Moșul a fost darnic. Din păcate, nu a putut folosi sania din cauza absenței zăpezii. A venit cu trăsura având în vedere vremea atipică pentru această perioadă ce amintește de Decembrie 1989.
Dar unde sunt zăpezile de altădată?, se întreaba Francois Villon acum câteva secole bune în a sa, Baladă a doamnelor de altădată. Poetul avea dubii și regrete legate de timpul ce trece nemilos și de frumusețea dumnezeiască a unor femei, frumusețe ce s-a topit de-a lungul anilor asemenea nămeților. Se pare că în zilele noastre, acest vers și-a pierdut semnificația metaforică a părerii de rău pentru scurgerea implacabilă a timpului și a dobândit o valență pur meteorologică.
Avantaje și dezavantaje cu această vreme atipică. Totuși, mai potrivit pentru această perioadă ar fi fost Bacovia și să-l putem cita:
“Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri iubito, privește –
Mai spun să aducă jăratec
Și focul s-aud cum troznește,
Și mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele – totuna –
Aș vrea să le-nvăt simfonia.
Mai spune s-aducă și ceaiul,
Și vino și tu mai aproape, –
Citește-mi ceva de la poluri,
Și ningă… zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Și toate din casă mi-s sfinte, –
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citește nainte.
E ziuă și ce întuneric…
Mai spune s-aducă și lampa –
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Și-a prins promoroacă și clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi și nainte,
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citește nainte.
George Bacovia – Decembre
Ne e dor de asemenea versuri, ne e dor de iarna. Sigur nu ne va lua pe nepregătite.
22 Decembrie 2015; Ghimpați ora 11.00; vom comemora ghimpățeanul Sublocotenent post mortem Barbu Petre Marian. Au trecut 26 de ani de când tot pe o vreme ca asta cădea răpus de gloanțele „teroriste” la Televiziunea română. Parașutist la UM01842 a primit ordin să apere televiziunea. Un bastion al Revolu]iei române, cu bune și cu rele, în acea perioadă. In permisie fiind, de sărbători, a plecat pe jos la unitate iar în gara Ghergani a „beneficiat” de sprijinul unui om cu suflet mare care l-a “îmbarcat” într-un tren de marfă și l-a “expediat” spre camarazi.
A ajuns la timp să poată să se alăture celorlalți militari în drumul spre “o lume mai bună”.
Poate excesul de zel al unor comandanți, poate “nevoia” de victime în acea perioadă, poate neatenția tinerilor ostași, poate …
Au trecut “doar” 26 de ani. Mai sunt 24 și “poate” vom afla adevărul.
22 Decembrie 2015, ora 11.00, Ghimpați. Fanfara îi va cânta onorul ofițerului Barbu Petre Marian. Cu siguranță, am fi fost mult mai fericiți dacă el nu era subiectul acestui eveniment.
Sentimentul de mândrie există. Ne mândrim cu Marian. Nu-l vom uita niciodată. Este eroul nostru. Este un fost camarad de arme. Parasutist. Soldat de elită al Armatei Române.
22 Decembrie 2015, ora 11.00, Ghimpați. Fanfara va intona “Silence” în cadrul unui moment de reculegere. Respect, Marian. Rest in peace!
Odihnească-se în pace!
“În copilaria mea, iarna ateriza ca o parașută, la punct fix – acum de Sfântul Nicolae. Puneam ghetele în holițor, curate, cremuite, făcute lună. Puteai se te uiți în ele ca în oglindă. A doua zi, aveam parte și de binecuvântata ninsoare care albea brusc cartierul. Aceasta era marele dor. Îmi luam sania și mă duceam în colțul străzii unde se facea derdeluș. Agitația începea dimineața, devreme, și până nu se întuneca și nu veneau părinții să ne cheme în casă, nu plecam un moment de acolo. Ce bătăi cu bulgări de zăpadă și săbii de lemn făceam. Dumnezeule, când îmi amintesc, mi se face pielea de găină! Cât de fericit eram și nu știam…
Au trecut atâția ani dar nu am uitat nimic. Distracția asta frenetică se termina de Bobotează. Da, mai venea o repriză de iarnă. O nouă zăpadă cădea, cam la sfârșitul lui ianu-arie, început de februarie și se termina la sfârșitul lunii. În unii ani, o ducea așa până la mijlocul lui martie” . (Stelian Tănase – Unde sunt zăpezile de altădată).
Am trăit aceste clipe cu toții și este imposibil ca ele să fie uitate. Să ne bucurăm de sărbătorile care stau să vină, să așteptăm cuminși zăpada, să fim voioși și fericiți.
Dragă cititorule, îți doresc sărbători cu bine, liniște, sănătate, bucurii și clipe frumoase petrecute alături de cei dragi.
Până data viitoare, să auzim numai de bine, al dumneavoastră
Florin Marius Caravețeanu, Primarul orașului Răcari.
mcaraveteanu@yahoo.com; www.mariuscaraveteanu.ro
“Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!”
Romani 15.13
