“A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de țară drept o datorie, e în stare să se laude cu ea.” G. Topârceanu.
După fiecare eveniment organizat în localitate încerc să “culeg” cât mai multe impresii pentru a perfecționa, pentru a-l face cât mai plăcut și util urbei noastre.
Cu siguranță, nu toate primesc unanimitatea, dar contează, mai ales, părerile critice pentru a le “filtra” și a înțelege de unde provin eventualele nemulțumiri. Dacă există mai multe păreri negative, înseamnă că și noi avem o problemă și încercăm s-o rezolvăm.
Dacă ar fi să încep cu ultimul eveniment organizat de 1 Mai până la această ora, când scriu aceste rânduri părerile pozitive predomină, chiar dacă în timpul cursei de ciclism, o persoană a strigat la participanți “la muncă băăăăă!” Era din alt film.
Dar bucuria copiilor în câteva ore petrecute în aer liber la diverse competiții sportive a făcut ca acest gen de reacții să treacă neobservat.
Anul trecut de Ziua Armatei și Ziua Națională am “defilat” cu un imens steag tricolor în semn de respect față de acest simbol național.
La 1 Decembrie am distribuit fiecărei gospodării câte un steag pentru a marca acest moment.
Au predominat părerile pozitive, dar au existat și cele negative, unele venite din partea unor persoane despre care credeam că “noi gândim la fel.”
Și atunci ne punem întrebarea: “Mai avem nevoie (și) de steaguri?!”
Pentru prima data în Răcari s-au auzit “live” voci ale unor importanți soliști de operă. “A adus opera pentru țața Leana care merge în noroi spre operă!”
Nu. Nu am adus opera pentru țața Leana. Pentru tanti Leana a cântat Irina Loghin, Maria Ciobanu s.a. Opera a fost adusă pentru cei care doreau să asculte, din plăcere sau curiozitate, acest gen muzical.
Efectul a fost peste așteptări. Va urma, cu siguranță, opereta și alte genuri. Nu toți ascultă manele sau Favorit Tv. Trebuie să ne gândim la toți.
Nu pot să nu evoc o întâmplare povestită de Ștefan Ignat, prim solist al Operei Române:
“În holul Ateneului, mă salută un copilaș:
– Bună ziua domnule Ștefan. Sunt Alex;
– Salut Alex;
– Sunt Alex de la Răcari; v-am văzut la liceu și mi-a plăcut foarte mult.”
Ștefan, chiar și numai pentru acest gest trebuie să mai vii la Răcari; poate cu Oedip pe înțelesul tuturor!”
Dar și întrebăm: “Mai avem nevoie (și) de steaguri?!”
Fanfara miltară a răsunat alături de tricolorul uriaș de Ziua Națională a României în localitatea Răcari.
De asemenea, un pionierat.
“Fanfară ne trebuia nouă? Nu puteam să ascultăm muzică într-o goarna fie ea și răgușită? Sau poate nici nu ascultăm. De ce trebuie să ascult eu imnul național și să mai stau și nemișcat.”
“Am înghețat lângă monument și mi-a stricat și ziua liberă.”
Și atunci…întrebarea: “Mai avem nevoie (și) de steaguri?!”
Răspunsul meu este DA. Bazat pe reacțiile majoritare ale cetățenilor, pe cota de încredere de care se bucură (încă) primarul localității. Chiar dacă, uneori, “primarul face lucruri trăznite dând în mintea copiilor”, vom continua pe această linie, care primește multe aprecieri.
Realizăm că nu putem împăca pe toată lumea, chiar dacă ne-am dori, dar trebuie să mai primim și critici, să nu ni se urce la cap, să ne vedem cei mai frumoși și deștepți. Acestea sunt binevenite chiar insist să fie aduse, dacă se poate civilizat și fără ironie ar fi super.
Sărbătorim copiii de 1 Iunie și Ziua orașului pe 15 august?
Majoritatea spune DA. Sunt și păreri contra: “bani tipați în vânt pe lăutari”. Le-aș spune intrepreți de toate genurile: populară, ușoara și… chiar manele, pentru că avem public și pentru așa ceva.
Dar punem încă o dată întrebarea: “Mai avem nevoie (și) de steaguri?!
“Foaie verde…pajiște uscată…
Umblu-n zbor nătâng prin lumea toată…
Pe Pământ că-i pace și răcoare
Se întinde veste ingrozitoare
De cu seară până dimineața
Urcă prețul ierbii în orice piață
Se usucă lacrimi și suspine
Plaiuri de legendă și coline.
Foaie verde, lacrimă subțire
Pe islaz, prin șantz, prin cimitire
Pe Pământ e foc și sete oarbă
Mai avem nevoie și de iarbă
Mai avem nevoie și de iarbă.”
Vă asigur, dragii mei, că avem nevoie și de steaguri chiar dacă nu toate celelalte probleme ale localității sunt rezolvate. Dar trebuie să ne bucurăm de aceste momente prin care încercăm să ajutăm localitatea să trăiască, sa aibă viață.
Vă asigur că încercăm ca toate aceste acțiuni să le facem cu costuri minime, cu afectare redusă a bugetului local constituit din banii noștri, ai tuturor și pentru a căror folosire dăm socoteală.
Vă mulțumesc tuturor celor care ne ajutați în desfășurarea evenimentelor, celor care participați și, nu în ultimul rând, celor care ne criticați.
Avem nevoie de voi. De voi toți.
Părerea ta contează! Numai dacă o spui!
Până data următoare, s-auzim numai de bine!
Florin Marius Caravețeanu, Primarul orașului Răcari
“Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” Filipeni 4.13