“Sinceritatea este lumina faptelor noastre.” Mihai Enachi
Peste puțin timp o să ciocnim în cinstea lui 2015. La mulți ani, 2015! Lăsăm în urmă un an plin de frământări și ne punem speranța în cel care urmează. Să fie mai bun, mai liniștit, mai bogat. Mai bogat în normalitate, în gesturi omenești, în visuri realizate.
Ora bilanțului pentru 2014 este aproape.
“Tragem linie și adunăm!” Parcă ieri doamna învățătoare ne adresa îndemnul. Ce repede au trecut anii! Ce repede a trecut și 2014! Un an pe care ni l-am dorit mai bun ca precedentul. Ce a ieșit?! Întotdeauna e loc de mai bine.
Din postura de primar al orașului Răcari, pot spune că a fost un an plin de evenimente. Nu a trecut lună fără să marcăm un moment, fie el cultural, sportiv sau administrativ.
Cu siguranță, ne dorim mai mult, mai ales administrativ. Dar să nu uităm că trebuie să fim înțelegători cu noi înșine și cu cei din jur. Nu mai avem ritmul de dezvoltare, de realizare a investițiilor din perioada 2008-2012, când, la câteva luni inauguram un obiectiv. Interesul nostru a rămas același, poate chiar a crescut. Numai că posibilitățile financiare sunt limitate. Economia nu mai “duduie”. Resursele sunt reduse.
Totuși, 2014 va rămâne și el de referință în istoria localității. Este anul când s-a obținut finanțarea pentru lucrarea de apă și canal în oraș. După aproape 50 ani de la construirea primei rețele (nefuncționale, de altfel) anul acesta au apărut speranțele și în urbea noastră. La început, 6 milioane de RONI vor intra în localitate pentru această lucrare. Știu, ne dorim mult, foarte mult. Dacă se poate, într-un an, toate străzile asfaltate, toate gospodăriile racordate la apă și canal. Și parcă tot nu va fi de ajuns. Și aveți dreptate. Pentru că tot ce am enumerat mai sus reprezintă o normalitate și nu un lux.
Dar pentru a realiza această normalitate avem nevoie de milioane, și nu de RONI, ci de EURO. Bani mulți care trebuie căutați, aduși în localitate și transformați într-o viață normală.
2014 este anul în care s-a obținut, în final, această finanțare. Un proiect început în 2010. De ce atât de mult? Poate și birocrația este de vină, poate și excesul de zel, poate și factorul politic influențează negativ unele investiții, dar principala frână o reprezintă absența unei economii puternice față de care toți suntem datori.
Ne aflăm încă, în faza de licitație. Spuneam mai devreme de birocrația care, uneori utilă și “protejantă”, ne consumă foarte mult timp. Dar, sigur, 2015 va intra în istorie ca anul în care a început această lucrare așteptată de o mare parte a populației, iar 2016 ca anul în care s-a pus în funcțiune sistemul. De ce nu peste o lună, de ce nu peste două luni?! Tocmai 2016?!
Întotdeauna am fost sincer și realist. Am preferat să “supăr” pe moment, dar să pot privi în ochi pe oricine, oricând.
Așa se va desfășura investiția care va cuprinde 6 km de rețea de apă și canal, stație de epurare și gospodăria de apă.
În acest timp nu vom sta cu mâinile în sân. Vom căuta, vom identifica și vom aduce în localitate și alte finanțări.
Dar trebuie să fim sinceri și realiști.
Îmi amintesc, că în urmă cu doi ani, un contracandidat anunța în oferta electorală (poate nu a fost ideea lui) că într-un an sau doi vor fi toate străzile asfaltate, chiar și “Drumul Mare”, ca să nu mai vorbim de canalizare. Cred că vremea minciunii a trecut de mult.
“Prefer să pierd alegerile decât să fiu mârlan” spunea un candidat la o înală funcție în stat, anul acesta. N-a fost mârlan și a câștigat.
Prefer să pierd alegerile decât să fiu un mincinos. Ce se va întâmpla?! Rămâne de văzut între ce alegem: minciună sau adevăr; populism sau realitate.
Am amintit de acest proiect fiind evenimentul anului ca așteptare, dar și ca valoare.
Știu că nu e suficient. Știu că vor exista nemulțumiri. Știu că așteptările sunt foarte mari.
Vă asigur, dragi prieteni, că facem maximum posibil în atragerea de fonduri pentru localitatea noastră.
Aveț încredere în noi și în sinceritatea noastră și vă asigur că momentele de satisfacții nu vor întârzia să apară.
Nu pentru toți odată, dar, încet, încet vom reuși.
Pentru a scrie tot ce gândesc la sfârșit de an nu mi-ar ajunge tot ziarul. Dar știu că mai așteptați și altceva, nu numai articolul primarului.
Așa cum spuneam, un an plin de evenimente. Poate cel mai “bogat” din acest punct de vedere: Zilele orașului, Cupa “Nicolae Dumitru” la fotbal, Ziua Armatei, Ziua Eroilor, Ziua Națională a României, Venirea Moșului, sunt doar câteva prin care, așa cum bine spunea o cititoare, încercăm să facem ca mica noastră urbe să trăiască, să o scoatem din anonimat.
Poate cel mai emoționant moment și poate e normal să fie așa, a fost Ziua Națională a României. La 1 Decembrie fluturau în orașul nostru, peste 2000 de steaguri tricolore.
Arborarea drapelului, marșul tricolorului, depuneri de coroane la monumentul eroilor răcăreni, reprezintă momente pe care nu ai cum să le uiți ușor, momente care pentru mulți dintre noi au însemnat chiar lacrimi de emoție.
Le mulțumesc tuturor celor implicați în aceste evenimente, tuturor celor care au crezut în ele și mi-au fost alături, chiar și celor care au fost reticenți sau cârcotași pentru că ne-au ajutat, într-un fel sau altul, cu părerile lor.
Aprecierile voastre, dragii mei, ne obligă să le dezvoltăm de la an la an.
Apropo de răutăcioși: știți cât costă un steag?! 11 lei, dar un pachet de țigări? 15 lei.
E mult!? E puțin!? Istoria va stabili.
“Nu puteți voi cârcoti, cât putem noi crea!” Cu siguranță data viitoare va fi mai frumos, mai interesant.
Nu rămânem indiferenți la răutățile din jur, mai ales când constați că apropiați pe care i-ai creat, i-ai inventat, i-ai scos din anonimat, să-ți “înfigă hangerul” pe la spate. Păcatul lor să fie și așa cum știm, “fiecare pasăre pe limba ei piere.”
Dar…V-ați gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă i-am ierta pe cei care ne-au rănit? Eu cred că ne-am simți mai liberi, nu am mai fi prizonierii propriei furii, ne-am simți mult mai împăcați cu noi înșine. În momentul în care ești nedreptățit este normal să te simți furios, mânios pe acea persoană care ți-a produs această stare. Pentru a ierta este nevoie să fii cu tine cât se poate de corect, trebuie să-ți conștientizezi furia, intensitatea ei, să nu te simți vinovat că o trăiești. Ia-ți un răgaz, analizează situația cât se poate de bine și apoi ia o decizie: decizia de a ierta sau de a amâna procesul iertării, până în momentul în care te simți pregătit.
Iertarea înseamnă hotărârea de a ierta și de a te angaja în acestă acțiune. Arată-ți disponibilitatea pentru a începe acest proces al iertării. Pentru ca el să aibă succes trebuie lăsat în urmă trecutul, trebuie privit spre viitor și trebuie aleasă calea iertării. Lăsați la o parte reproșurile, cine este vinovat, cine a jignit primul, toate acestea ne seacă de energie și nu se ajunge la nimic productiv. Priviți spre viitor cu încredere și cu optimism! Ceea ce s-a întâmplat în trecut este o lecție din care aveți ce învăța. Suferința este mare în momentul în care ești nedreptățit, dar o știi doar tu și numai tu. Este normal să plângi, să te descarci, să simți durere și să o accepți pentru a trece mai ușor peste acest impas. Suferința este o formă dureroasă de a te dezvolta personal. Când vei privi în trecut, vei vedea că ești alt om, mult mai puternic, mai înțelept. Suferința nerezolvată se transmite de la generație la generație, iar durerea poate duce la comportamente de autodistrugere: alcool, droguri etc. Încercați să-l înțelegeți pe cel care v-a rănit, încercați să vă gândiți la istoricul lui de viață, ce evenimente de viață a avut și cum a reacționat. Știu că este greu de pus în practică ceea ce am scris. Eu însumi m-am confruntat cu decizia de a ierta și a fost un proces destul de îndelungat și delicat (încă mai lucrez la el).
Poate că va părea exagerat ce voi întreba acum: “Ați simțit dorința de a oferi un cadou celui care v-a nedreptățit?”. Probabil unii dintre voi veți spune: “Nici să nu aud de așa ceva, nu merită, pentru ce mi-a făcut!”, “E o jigodie de om, cum să-i fac eu cadou când eu sunt cel agresat!”. Să știți că nici eu nu am înțeles acest raționament până nu l-am aplicat. Dăruindu-i un cadou celui care te-a rănit, practic îl dezarmezi, îi anulezi toate mijloacele de a te ataca. Când vorbesc de cadou nu mă refer la lucruri materiale scumpe neapărat, el poate lua multe forme: o felicitare, o mulțumire, un buchet de flori etc. Important este să-i arăți că ai trecut cu vederea și că l-ai înțeles de ce a acționat așa la momentul respectiv. Vei vedea că te vei simți mai bine, mai fericit, mai liber pentru că este un cadou oferit din plăcere și generozitate. Iertarea te transformă în bine, descoperi noi lucruri despre tine și despre cum să acționezi în viitor.
Vă mulțumesc dragii mei, că ne-ați fost aproape și anul acesta. Vă rog să rămâneți aproape și la anul și vă asigurăm că nu vă vom dezamăgi.
Vă spun din inimă “La mulți ani, toate cele bune, sărbători fericite și liniștite!”
Până data viitoare, s-auzim numai de bine,
Al dumneavoastră, Florin Marius Caravețeanu, Primar al orașului Răcari
mcaraveteanu@yahoo.com
“Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor!” Matei 5.8-10