Respectându-te pe tine însuți, impui respectul celorlalți. Dostoievski
Mi-aş fi dorit să se cheme Cupa oraşului Răcari la fotbal şi “Bade” să fie şi astăzi printre noi. Din păcate soarta a fost nemiloasă cu unul dintre cei mai buni şi longevivi jucători ai echipei din Răcari, fie că s-a numit Unirea, Metalica, Fotbal Club, fie că această echipă a jucat în onoare sau în divizia C.
Era greu să treci peste el în apărare, era şi mai greu să înscrii. Chiar şi în ultima vreme, când boala îl măcina, degaja o dorinţă imensă de viaţă în fiecare zi, dar mai ales pe terenul de fotbal.
Era invincibil; la vârsta şi cu afecţiunea lui, lăsa în urmă adversari cu mult mai tineri.
Departe de mine gândul de a mă erija în rolul unui comentator sportiv, dar nu pot uita cum, în urmă cu 35 ani, “nea Mitică” căpătase o încredere mare în mine şi mă transformase într-un mic vânzător de produse electrice, papetărie şi altele. Erau vremurile în care pompele Kama, televizoare, frigidere şi chiar abţibildurile se vindeau cu “recomandări”.
Având acces la “informaţie”, pot spune că s-au legat câteva tranzacţii pe profit.
Anii au trecut, relaţia s-a păstrat şi ne-am “regăsit” în 2008 într-un contract politic având ca obiectiv: “să facem lucruri bune pentru Răcari” şi ne-a reuşit, chiar dacă nu toate clauzele au fost îndeplinite, din motive mai mult sau mai puţin obiective. Victoria din 2008 i se datorează şi lui, motiv pentru care-i mulţumesc încă o dată, convins fiind că cineva va citi cu glas tare aceste rânduri, iar el le va auzi.
Din păcate am “ciocnit” ultima dată un pahar de vin în ianuarie 2012, târziu în noapte, după o acţiune de deszăpezire, când frigul intrase în oase şi o ţuică fiartă era bine venită. Şi pentru că era încă 26 ianuarie, nu trecuse de miezul nopţii, şi lumina era aprinsă la “Badea Mitică”, am aruncat cu bulgări de zăpadă în geam, că n-aveam buzdugan după care am “năvălit” în grup peste sărbătorit. La orice se aştepta, conform mărturisirii, dar “să-l viziteze primaru’ de ziua lui şi la ora aia nu se gândea!”
Aşa că, o masă bogată musafirii aşteaptă şi ne-am pus pe treabă până după miezul nopţii şi am mai fi rămas dacă nu ne chema “datoria”; pentru că ne doream ca şi ceilalţi ghimpăţeni şi nu numai, să circule în condiţii de iarnă, dar să circule a doua zi.
Cu urările de rigoare, reciproce, mai ales că ne aflam deja în an electoral, ne-am văzut fiecare de ale noastre, cu regretul că politica, deseori, poate răci sau destrăma prietenii.
Am încercat să continui tradiţia fotbalistică în oraşul Răcari şi, după o perioadă în divizia D, înconjurat de “vedete” atât în teren, dar mai ales în afară, am abandonat ideea, satisfacţiile lipsind cu desăvârşire.
Măcinat de ideea că avem o bază sportivă de invidiat, inclusiv sala de sport, în 2012 am înfiinţat competiţia orăşenească: “Cupa oraşului Răcari” la fotbal. Ca orice început a fost destul de greu, dar pot spune astăzi că satisfacţiile sunt pe măsura efortului.
S-a dorit cu această competiţie, ca foarte mulţi tineri şi nu numai, să fie antrenaţi în mişcarea sportivă explorând la maximum posibil condiţiile create.
Se poate spune că cel puţin în ultima duminică a lunii, fie la sală sau pe stadion, câteva sute de tineri sunt antrenaţi în această competiţie. Dacă la început au existat adesea încăierări între “vedete”, cu trecerea timpului, am acordat şi premiul pentru fair-play, alături de cel mai bun jucător şi golgeter.
Cupa, premiul oferit echipei câştigătoare, a devenit din ce în ce mai râvnită şi competiţia din ce în ce mai aşteptată.
Pentru a asista la meciul din finală trebuie să stai bine cu inima, spectacolul fotbalistic şi-a făcut loc pe teren, chiar dacă orgoliile mai răbufnesc din când în când, mai ales în privinţa arbitrajului. Din fericire n-avem “valiza”, aşa că…
Am încercat mai multe variante de la “stranieri” din divizia C până la “forţe locale”; nici una, nici alta, nu au fost pe placul tuturor. Cei care pierdeau aveau o primă grijă să dea vina pe arbitraj şi apoi să-şi analizeze propria activitate.
Ca în orice competiţie sunt învingători şi învinşi, aşa că nemulţumiri poate vor exista în permanenţă, ce-i drept la un nivel suportabil, exceptând declaraţia unei “vedete” care nu ştie să piardă invocând chiar “intervenţia” primarului pe lângă echipa de arbitrii. Tinere, dacă asta ai înţeles din eforturile noastre ca aceasta competi]ie să dăinuie peste ani, şi-ai greşit echipa! Ne declarăm învinşi pretenţiilor tale, aşa că… ai înfrânt!
Felicit încă o dată pe toţi participanţii, în special jucătorii care ajung în finală, dar nu în ultimul rând, spectatorii care au înţeles că trebuie să lase acasă simpatiile politice şi să vină la stadion să-şi încurajeze echipa favorită.
Le mulţumesc tuturor celor implicaţi în fenomenul sportiv răcărean alături de echipa de club a oraşului care, deşi nu mai are “vedete”, se menţin în clasament şi reprezintă, de cele mai multe ori “cu brio”, localitatea noastră.
De asemenea îţi mulţumesc “Nea Mitică”, Tătica, Bade” că ai fost contemporan cu noi şi că “ne dai voie” să folosim numele “Niculae Dumitru” în memoria celui care a fost unul dintre cei mai mari fotbalişti ai oraşului nostru. Mulţumim familiei şi o asigurăm de toată consideraţia noastră.
Rămâi cu bine… Bade şi nu te vom uita niciodată.
Până data viitoare, s-auzim numai de bine,
Al dumneavoastră, Florin Marius Caraveţeanu, Primarul oraşului Răcari
mcaraveteanu@yahoo.com
www.mariuscaraveteanu.ro
“Încolo, fraților, fiți sănătoși, desăvârșiți-vă, îmbărbătați-vă, fiți cu un cuget, trăiți în pace, și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi.”
(2 Corinteni 13.11)
