MOTTO: „Neamurile trăiesc și devin eterne prin păstrarea
memoriei eroilor lor.” NICOLAE IORGA
În ianuarie 1859, la Iași, Alexandru Ioan I. Cuza, ales domn al Moldovei, rostea următoarele cuvinte: “Jur, în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării mele, că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei… uitând toată prigonirea și toată ura, iar iubind deopotrivă pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației mele. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor.”
Mihail Kogălniceanu, un vestit orator al timpului, cu ocazia alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite, printre altele, îl sfătuiește: ”Fii, dar, omul epocei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă legea să fie tare; iar tu, Măria Ta, ca domn să fii bun și blând, mai ales pentru aceia, pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători și răi. Fă, dar, ca Domnia-Ta să fie cu totul de pace și de dreptate; împacă patimile și urile dintre noi și reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție!”
De ziua intrării în București, 8 februarie 1859, Grigore Alecsandrescu scrie poezia ”Măriii Sale Domnului Alexandrescu Ioan I”: “Timp dorit, zi de speranțe, Fiu al țării, salutare!/ România, învestită/ În veșminte de serbare, / Îți dorește, îți urează/De mari fapte viață plină, / Ce se-nclină stelei tale/Ce străluce de lumină. / Țara te salută, prințe, / Cu plăcere și iubire/ Și-ți încrede viitoru-i/ Zâmbitor de fericire…”.
Cuvântul – jurământ al noului voievod rostit la Iași și peste câteva zile la București – avea să constituie fundamentul așezării Principatelor Române într-o singură țară. Unirea avea să devină deplină în 1918. Au trecut de atunci 100 de ani, Centenar care cheamă la actualizarea jurămintelor rostite în 1859 și 1918.
Să ne amintim şi cuvântarea președintelui consiliului de miniștri, I. Brătianu, la dineul oficial dat în cinstea delegației ardelene, în Palatul Regal, în ziua de 14 Decembrie 1918.
“Prea Sfințiți Părinți, fraților,
Vă așteptăm de o mie de ani și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt în viața unui neam clipe de fericire atât de mari încât ele răscumpără veacuri întregi de suferință.
Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generații. Ea este sfânta tresărire de bucurie a întregului popor român care de sute și sute de ani a îndurat suferințele cele mai crude, fără să-și piardă credința neclintită în sosirea acelei zile care ne unește astăzi și care trebuia să vie, care nu se putea să nu vie.
Fraților, fiți bine veniți. Vă facem această onoare atât noi care suntem adunați la această masă cât și toți românii de pretutindeni.
Această Unire v-o strigă toți morții noștri și acei din câmpiile Turdei și acei din munții Apuseni și acei din Carpați și acei dela Siret.
Și mulțumind lui Dumnezeu că ne-a îngăduit să trăim aceste clipe, să ne îndreptăm gândul către Regele care a știut să fie Regele tuturor Românilor, către Regină care a știut să fie aceea a tuturor suferințelor, către armata, care a luptat neclintit în nădejdea victoriei și către marii noștri aliați care au adus triumful justiției.
Trăiască România Mare!
„Istoria ne cheamă la fapte. Mersul irezistibil al civilizației omenești a scos și neamul românesc din
întunericul robiei la lumina cunoștinței de sine.” Cu acest îndemn erau convocați pentru 1 decembrie 1918, delegații românilor la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
Și este știut că, pătrunși de trăirea momentului la Alba Iulia, au venit peste 100.000 de români. La un secol de la cea mai măreață pagină din istoria poporului nostru avem șansa de a ne dovedi vrednici urmași ai celor care au înfăptuit Marea Unire.
Să ne gândim la ei, la cei care au făcut Unirea Principatelor Române și apoi Marea Unire de la 1918, la oamenii ei politici cu viziune și deziderate înalte, dar și la românii simpli care, indiferent unde se aflau, se considerau frați!
De asemenea, ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi un moment de meditare profundă asupra societății româneşti în care să ne gândim la progresele realizate de România după 100 de ani trecuți de la Marea Unire.
Tot în aceste momente, este bine să reflectăm și la națiunea de astăzi, la tânăra generație, la cei plecați departe de casa strămoşească care şi-au făcut o Românie dincolo de granițe.
Acum 100 de ani, generația Marii Uniri și-a avut idealul său național și a știut să-l împlinească, mulți români făcând jertfa supremă pe câmpurile de luptă ale Marelui Război.
Mă întreb dacă societatea noastră de astăzi a păstrat imaculat idealul său național. Sau nu a putut, nu a mai avut resursele generațiilor care l-au înfăptuit? Merită, însă, să fim neliniștiți ori de câte ori apar fracturi la nivelul solidarității noastre naționale. Numai imposibilul nu se negociază, posibilul, da. A renunța să credem că putem trăi în două-trei Românii, fie și doar politice, ține de posibil. Iată un adevăr pe care trebuie să-l acceptăm. Și să-l respectăm în numele idealului împlinit la 1 Decembrie 1918. Reîntoarcerea la esențial, adică la unitatea ca aspirație continuă, este necesară pentru valorile noastre. Avem și noi, ca toate popoarele, valorile noastre. Unitatea este una dintre acestea. Este nevoie să ne potrivim ceasul, ori de câte ori rămâne în urmă, cu cel al europenilor. Este vremea să intrăm în dezbaterile politice cu interesele și idealurile noastre și să realizăm că amploarea marilor schimbări ce se petrec în jurul nostru ne obligă să fim uniți, dacă vrem să avem o singură Românie.
În mod sigur, Centenarul este un recurs la memorie, la rememorarea faptelor înaintașilor și o cuvenită reverență față de jertfele lor, dar şi un bun moment de a ne redescoperi şi a lupta pentru idealul nostru național.
Să nu uităm că înainte să ne mândrim că suntem români, să avem grijă să fim oameni.
Trăim o viață agitată în care uităm să rezolvăm problemele cu calm, uităm să zâmbim, dar mai ales uităm să fim mai buni cu cei din jur.
Cel mai adesea uităm să dăm valoare timpului de calitate și uităm că timpul nu așteaptă pe nimeni. Viața este prea scurtă pentru a fi risipită fără rost.
Să dăm rost și frumusețe vieții noastre. Să ne apreciem mai mult, să ne iubim mai mult, să zâmbim mai mult celor din jur, să iertam chiar și atunci când am avut dreptate, să răspundem cu bunătate la tot răul din jur și o să vedem cum totul din jurul nostru va deveni mai bun.
Acestea sunt câteva lucruri importante pentru noi cărora trebuie să le dăm timp, să le dăm viață.
Să nu uităm să ne iubim țara care înseamnă dragostea pentru locul în care te-ai născut şi ai crescut.
Să ne iubim țara nu doar o zi, un an, ci toată viața.
O țară, cum a zis Eminescu, cu trecut mare și – dacă vom crede toți în el – cu mare viitor.
Odată cu venirea primăverii, anotimpul pe care
simbolic îl putem considera al renașterii și al trezirii la viață, noi, bărbații, avem o mare responsabilitate, aceea de a aduce emoții pozitive femeilor din viața noastră. Cu acest prilej, mă adresez dumneavoastră doamnelor și domnișoareleor și vă doresc ca toate împlinirile frumoase, sănătatea și bucuria să vă însoțească pretutindeni! Vă doresc să aveți o primăvară frumoasă în suflet și în gând! La mulți ani!
Al dumneavoastră,
Marius Caravețeanu,
Primarul orașului Răcari
mcaraveteanu@yahoo.com
www.mariuscaraveteanu.ro
“Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine,
în vederea zidirii altora.” Romani 15:2