E primăvară, iarăşi primăvară!

“Dumnezeu ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim.”

(Sfântul Grigorie Teologul)

 

“Din somnul orb de noapte-ntunecoasă,

De unde-au stat departe de frumos,

Se reîntorc livezile acasă,

În rochii înflorite până jos.

E primăvară, iarăşi primăvară!

Pe fiecare margini de făgaş,

Îşi scot strămoşii degetele – afară,

De ghiocei, de crini, de toporaşi…

Se simte iarăşi mirosul câmpiei,

Din nou aruncă soarele pojar.

La cântecul înalt al ciocârliei,

Ies roadele cu capetele-afar’.

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii,

În codrii, cucii iar-au năvălit,

Se bat cu gâtul păsările-n săbii

Şi glasurile-şi dau la ascuţit.”

(Tudor Gheorghe)

 

foto1Mult aşteptata…primăvară şi-a intrat pe deplin în drepturi. Chiar cu foarte mult curaj depăşind în ultimile zile aşteptările din  punctul de vedere al temperaturilor. Poate o dorinţă de a compensa începutul friguros şi umed de care am avut parte. Dar, “după atâta frig şi ceaţă iar se-arată soarele; de-acum nu ne mai îngheaţă nasul şi picioarele”.

Odată cu primăvara, viaţa capătă o nouă intensitate; milioane de vietăţi revin la viaţă, câmpurile zumzăie de utilaje agricole care “frământă” pământul, astfel încât sămânţa de sub brazdă să găsească cele mai bune condiţii de viaţă. Pe străzi, apar primii gospodari care doresc să însufleţească şi spaţiul din faţa gospodăriei, curăţâ şanţul, podeţul, plantează o floare şi de ce nu, intră în competiţie pentru premiul: “Cea mai frumoasă gospodărie 2013”.

Rândunelele dau târcoale cuiburilor “zidite” cu atâta rigurozitate şi pricepere în anii trecuţi. Albinele roiesc în jurul florilor şi fac naveta la stup cu “rezervoarele” pline. Câtă muncă la aceste vietăţi. Exemple de urmat!

Părerea majoritară este că primăvara rămâne cel mai frumos anotimp. Poate şi pentru faptul că vine uneori după o perioadă gri, mohorâtă, care te indispune.

Acum când totul revine la viaţă, când verdele predomină “păsările aiurite îşi scot sufletul din ele. Pribegind de doruri multe. Călătoare printre stele”

“Primăvară! Primăvară! Crapă mugurii la baltă, Sălciile verzi le-ndoaie vântul cu suflare caldă.“

“Cântă cucu-n dumbrăvioară, pe copacul înflorit, salutare, primăvară, timp frumos, bine-ai venit!”

 

Odată cu venirea primăverii, aşteptăm cu deosebită căldură Sfintele Sărbători.

Sfântul Gheorghe prăznuit pe 23 Aprilie, ne arată devotamentul faţă de credinţă, faţă de Hristos, “neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului (împăratul Diocleţian), nici de îngroziri, traversând toate acestea fără ezitare şi transmiţând celor din jur credinţa faţă de Hristos.

 Duminica Floriilor este primul praznic împărătesc, cu dată schimb\toare, din cursul anului bisericesc; este sărbătoarea care ne aminteşte intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi.

 Ramurile de salcie din această zi întruchipează simbolul castităţii şi al renaşterii anuale a vegetaţiei, un substitut fitomorf al zeiţei Flora, dar şi ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea sa în Ierusalim.

Sfintele Paşti, serbare, nu  comemorare.

Sărbătoarea Sfintelor Paşti nu este comemorarea unui eveniment din trecut, ci serbarea Învierii Domnului. De Paşti nu suntem chemaţi la Biserică să ne aducem aminte de ceva ce nu mai este, ci să participăm la Învierea lui Hristos, care s-a petrecut şi se petrece tainic şi în zilele noastre.

Răstignirea pe cruce şi Învierea, Moartea şi Viaţa, iată realităţile de culme pe care le-a trăit cu noi, oamenii, Mântuitorul nostru Iisus Hristos de Sfintele Paşti.

Chinurile răstignirii şi moartea i le-au dăruit lumea cea veche, Învierea şi Viaţa e Divinul dar dat nouă tuturor în schimb de Fiul lui Dumnezeu. Şi până în zilele noastre, noi oamenii adeseori continuăm să-L facem pe Domnul Iisus Hristos să îndure din nou suferinţe prin păcatele ce le săvârşim, căci ori de câte ori comitem o fărădelege, noi ridicăm piedestalul unei noi crucificări, dar El, Milostivul Mântuitor, cu aceeaşi Divină generozitate ne dăruieşte iertare, dacă o cerem, şi o viaţă nouă. La această bucurie pascală de dăruiri cereşti suntem chemaţi în fiecare an la praznicul cel mare al Învierii Domnului!

Într-adevăr, Moartea pe Cruce pe care a îndurat-o Mântuitorul, pentru noi toţi, pecetluieşte nu numai lumea veche, dar şi pe cea de astăzi şi de totdeauna, când continuăm să trăim după vechea concepţie păgână de viaţă.

Învierea Domnului ne dăruieşte însă nu numai o victorie asupra păcatului, dar prin aceasta o biruinţă asupra morţii însăşi. Căci ea ne aduce la acea sfântă trăire cu Dumnezeu care e fără de păcat şi fără de moarte. Cu Dumnezeu, noi păşim la nemurire!

 

Învierea deschide nouă, tuturor, intrarea triumfală într-o viaţă cerească începând chiar de aici de pe pământ şi continuând apoi cetăţenia noastră în Ceruri cu Sfinţii.

Cu Iisus Hristos Cel Înviat, noi înşine suntem “fiii Învierii”, biruind şi noi, cu El, păcatul şi moartea!

(Părintele Vasile Vasilachi)

 Izvorul Tămăduirii

În fiecare an, în prima vineri după Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite în apropierea Constantinopolului.

Ce ne rămâne de făcut?! Să fim mai buni, mai înţelepţi, să ne rugăm pentru binele aproapelui.

 

Sărbători cu bine dragii mei şi până data viitoare, s-auzim numai de bine.

 

Al dumneavoastră,

Florin Marius Caraveţeanu, Primarul oraşului Răcari.

Iisus i-a zis: “Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi”.

Ioan 11. 25